Tema a 1-a. Clasa a II-a
Obiective de referinţă:
1. Să deprindă reguli de comportament moral din faptele personajelor biblice şi ale sfinţilor.
2. Să-şi formeze deprinderi de analiză a faptelor proprii.
În una din zile Iisus şi Apostolii Săi se aflau într-un loc pustiu. Mulţime mare de oameni L-au urmat în acel loc. Lui Iisus I S-a făcut milă de ei. A vindecat mulţi bolnavi şi a început să-i înveţe despre Împărăţia Lui Dumnezeu. Mulţimea se simţea atât de bine lângă Domnul, încât au uitat de casele lor, de foame şi de sete, iar timpul a trecut pe nesimţite. Spre seară, Apostolii au venit îngrijoraţi la Iisus şi I-au spus: „Locul e pustiu şi ceasul e târziu. Deci dă drumul mulţimilor că să se ducă în sate să-şi cumpere de mâncare”. Iisus, însă le-a răspuns: „N-au trebuinţă să se ducă. Daţi-le voi să mănânce”. Unul dintre Apstoli I-a zis: „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt aceştia la atâţea?” Atunci Iisus le-a poruncit: „Aduceţi-le aici!”. Când copilul a auzit că Iisus îi cere pâinile şi peştii, s-a luminat la faţă şi le-a dat bucuros. Iisus a poruncit ca mulţimea de oameni să se aşeze. A luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi, privind la cer, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a binecuvântat şi apoi le-a dat Apostolilor ca să le împartă oamenilor. Au mâncat toţi şi s-au săturat. La sfârşit au mai rămas douăsprezece coşuri de firimituri, pe care le-au adunat Apostolii. Iar cei ce mâncaseră erau în jur de cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.
Precizare: Dumnezeu a primit şi a binecuvântat darul copilului. Pâinile şi peştii dăruiţi de el s-au înmulţit şi au săturat tot poporul. Atunci toţi au învăţat că Dumnezeu voieşte ca cei ce au pâine şi hrană să şi-o împartă cu cei flămînzi şi lipsiţi.
Mi-am amintit o istorioară despre un copil care, auzind că milostenia este prima virtute pe care trebuie să-o posede un creştin, a zis: „Eu sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Iată dacă aşi avea şi eu mai mulţi bani, aşi da cu dragă inimă, dar aşa…” La aceste cuvinte, mămica lui i-a răspuns: „Fiule, nu asta înseamnă milostenie, ci uite, de exemplu, ieri dimineaţă am văzut vecina pe drum, ajutând o bătrână ce se ostenea cu o legătură de lemne să le ducă până acasă; mai târziu, am zărit-o iarăşi, îndrumând un călător ce se rătăcise şi chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană de apă rece a găsit pentru el. Spre seară, când doi săteni se certau, ea a ieşit cu vorbe bune şi i-a împăcat. Acum vezi ce este milostenia? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu ceea ce poţi, nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Cu un bănuţ poţi cumpăra cerul, nu pentru că cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici un bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece.”
Văzând minunea pe care o făcuse Iisus, toţi ziceau că El este, cu adevărat, Mântuitorul lumii, Cel mult aşteptat.
Şi creştinii aduc daruri la biserică: pâine, vin, grâu, untdelemn şi alte roade ale pământului.
Preotul le binecuvântează şi se roagă lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai binecuvântat cele cinci pâini în pustie şi ai săturat cu ele cinci mii de bărbaţi, Însuţi binecuvântează şi pâinile acestea… şi le înmulţeşte… iar pe credincioşii care se împărtăşesc dintr-însele, îi sfinţeşte.”
Darurile binecuvântate se împart apoi tuturor credincioşilor din biserică. Această slujbă se numeşte Litie şi se săvârşeşte seara, de obicei în ajunul sărbătorilor.
Precizare: Mântuitorul a făcut această minune pentru ca oamenii să creadă în toate învăţăturile Lui şi să creadă că El este Fiul lui Dumnezeu Cel Atotputernic. A doua zi mulţimile Îl căutau pe Iisus, iar El le-a spus: „Mă căutaţi… pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţă veşnică”.
Dar v-aţi gândit că aşa cum trupul are nevoie de pâine ca să nu moară, la fel şi sufletul are nevoie de pâine ca să nu moară pentru veşnicie. Iar acum să vedem: care este pâinea pentru suflet?
Pâinea sufletului este Sfânta Împărtăşanie. Când ne îmărtăşim gustăm din Pâinea Veşnică. Dar voi, copii, v-aţi împărtăşit? Aţi mâncat Pâinea Cerească, Pâinea Veşnică?! Dacă n-aţi reuşit încă nu e târziu. Domnul aşteaptă ca voi să veniţi la El.
Îndemn: Nu fiţi nepăsători faţă de sufletul vostru: hrăniţi-l şi pe el cu Pâinea Veşnică – Sfânta Împărtăşanie, ca să nu moară.
adevarate vorbe si fapte. credeti in Dumnezeu casa ne mantuim .
este foarte corect
Textul ăsta trebuie săl ştie toţi .
Textul imi place !!!