Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Dicţionar’ Category

A

Amin – (ebr. Amen = «Aşa să fie»). În slujbele ortodoxe Amin este adesea răspunsul poporului la o rugăciune pe care o spune preotul.
Altar – cea mai importantă parte a bisericii. Altarul este locul unde se săvîrşeşte Jertfa sfîntă a Liturghiei şi este rezervat slujitorilor (episcopi, preoţi, diaconi). Înlauntrul lui se afla Sfînta Masa sau Prestolul.

Antidor (Gr.: “în loc de dar”) – părticică din anafură ce se împarte credincioşilor după Euharistie. La început, ea se dădea celor ce nu se puteau împărtăşi, dar în ziua de astăzi se oferă tuturor credincioşilor.

Apostol – cuvîntul provine din greacă, însemnînd «acela care este trimis». Apostolul este trimisul lui Iisus Hristos pentru a propăvadui Evanghelia şi adevărul despre Mesia, cel răstignit pentru mîntuirea noastră. La început, Domnul a chemat 12 ucenici, dîndu-le misiunea de a propăvadui adevărul. Iar apoi încă Şaptezeci de apostoli (descriere în Luca 10, 1-16). Apostolii s-au nevoit în multe feluri şi chipuri pentru adevăr şi s-au mutat la Domnul aşa cum se arată la pomenirea fiecăruia.

Arhangheli.  Prin cuvîntul “arhanghel” înţelegem “mai mare peste îngeri” sau “cel dintîi dintre îngeri”. Iar “înger” înseamnă “vestitor”, pentru că îngerii fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Ei sunt “duhuri slujitoare” cu trupuri nemateriale şi nemuritoare, fiind creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută. Îngerii au menirea de a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu şi a împlini întru toate voia Lui.
Îngerii se împart în nouă cete, fiecare avînd numele şi misiunea sa. Cetele îngereşti sînt împărţite în trei ierarhii sau grupuri şi anume: ierarhia cea mai de sus, aproape de Preasfînta Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri. Ei stau în jurul tronului lui Dumnezeu, înconjuraţi în văpaie de foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de mai jos. Ierarhia din mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpînii. Ei domnesc peste îngerii de mai jos şi stăpînesc puterile iadului şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos este formată din Începătorii, Arhangheli şi Îngeri. Aceştia sînt cei mai aproape de oameni, cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu şi-i ajută să scape de cursele  diavolilor.
Sfinţii Arhangheli sînt în număr de opt, care stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu,  aceştia  fiind: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil, Varahiil şi Ieremiil.

Anatema – pedeapsă dată cuiva de către Biserică prin excluderea din sânul ei. Biserica poate da anatema o persoană din comunitate, care s-a făcut vinovată de lepădarea de credinţă sau de un păcat de moarte. Biserica mai poate pronunţa anatema şi împotriva duşmanilor credinţei, a ereticilor şi a trădătorilor ei.

Read Full Post »

B

Biblia. Sfînta Scriptură sau Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Ea ne descoperă taina creării lumii, a omului, ne spune care este sensul vieţii, ne vorbeşte despre Dumnezeu. Biblia a fost scrisă timp de aproape 1500 de ani. Cuvîntul Biblie în traducere din limba greacă înseamnă „cărţi”, adică Biblia cuprinde mai multe cărţi.
Ea se compune din două părţi: Vechiul Testament şi Noul Testament.
Vechiul Testament a fost scris înainte de naşterea Domnului Iisus Hristos. El ne vorbeşte despre crearea lumii, despre păcatul primilor oameni, despre poporul ales al Lui Dumnezeu, despre profeţi. Noul Testament începe cu Naşterea Fiului lui Dumnezeu, relatează viaţa Mîntuitorului, învăţăturile Lui, minunile, Răstignirea şi Moartea, Învierea şi Înălţarea Domnului la ceruri.

Binecuvântare. Din cele mai vechi timpuri în Biserică există tradiţia de a cere binecuvîntare atunci cînd ne întîlnim cu un preot. Cum se face? Apropie-te de preot şi punînd palma dreaptă peste stînga, adresează-te cu cuvintele: «Părinte, binecuvîntaţi» sau “Binecuvîntaţi, părinte (numele)”. Preotul va face asupra ta semnul crucii şi va pune mîna sa în palmele tale, pe care va trebui să o săruţi ca pe mîna Mîntuitorului. În Taina Preoţiei fiecărui preot i se dă o putere deosebită. Iată de ce pentru credincioşi este atît de importantă binecuvîntarea preotului. Prin el şi nouă ni se dăruieşte harul lui Dumnezeu.

Biserica. Biserica creştină a fost instituită de Domnul Iisus Hristos prin vestirea Evangheliei. Mulţimile de oameni care Îl urmau pretutindeni, erau deja pregătite pentru înfiinţarea Bisericii, credeau deja în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Biserica propriu-zisă a fost înfiinţată mai tîrziu, la Pogorîrea Sfîntului Duh peste Apostoli, după făgăduinţa Domnului Hristos.
Pin rolul ei în viaţa duhovnicească a creştinului biserica poate fi asemănată cu un spital al sufletului. Cînd se îmbolnăveşte trupul, noi alergăm la spital, iar medicii ne vin în ajutor, ne indică medicamente. Tot aşa dragi copii, trebuie să procedăm şi atunci cînd se îmbolnăveşte sufletul. Ştiţi care sînt bolile sufletului? Păcatele. Nu există rău, nu există nenorocire care să fie mai pierzătoare decît păcatul. El desparte pe om de Dumnezeu, îl pune în vrăjmăşie cu oamenii şi chiar îl distruge pe om. Biserica ne ajută să ne eliberăm de păcate.
Medicii sufletului sînt preoţii, medicamentele sînt: tainele bisericii (botezul, mirungerea, spovedania, Împărtăşania, Sfîntul Maslu, Cununia şi Preoţia). Tot medicamente pentru suflet sînt şi aghiasma, prescurile, sfînta cruce, Sfînta Scriptură, cărţile sfinte, icoanele, postul, rugăciunea.
Proorocul David îi numeşte fericiţi pe cei care sînt în casa Domnului. El spune că „mai bine este a locui o zi în curţile lui Dumnezeu, decît mii de ani în afara Domnului”.
La biserică trebuie să ne ducem în fiecare duminică şi la sărbători. Sfinţii părinţi ne spun: dacă creştimul lipseşte trei duminici la rînd şi nu se duce la slujba dumnezeiască, atunci harul lui Dumnezeu şi îngeraşul păzitor se depărtează de el şi se apropie duhurile rele care pot să-i aducă boală, necazuri şi alte suferinţe. Toate acestea se întîmplă din cauză că s-a depărtat de sfinţenie şi atunci cînd sufletul e dezbrăcat de tot ce-i sfînt, diavolul se apropie mai uşor de om.
Cînd intrăm în biserică facem de trei ori sfînta cruce şi rostim rugăciunea „Intra-voi în casa Ta, închinamă-voi spre sfînt locaşul Tău, întru frica Ta Doamne.”
Să vă străduiţi să nu întîrziaţi la slujbă, să ascultaţi cu atenţie cele ce se cîntă, şi astfel o să vă vindecaţi sufletul şi inima voastră o să se facă o biserică mică în care va locui Dumnezeu.

Bunavestire. Bunavestirea este un Praznic Împărătesc al Bisericii Ortodoxe, sărbătorit pe 7 aprilie. De obicei, sărbătoarea Buneivestiri cade în Postul Mare, dar, cu toate acestea, este o zi de bucurie. Astfel, postul este mai puţin aspru în această zi, fiind admis consumul de peşte.
În conformitate cu Evanghelia după Luca 1, 26-38, Arhanghelul Gavriil i s-a ivit Sfintei Fecioare şi i-a spus că va naşte pe Mesia.
Biserica a alcătuit o rugăciune către Maica Domnului, care cuprinde şi aceste cuvinte aduse de înger: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, Cea plină de har, Marie, Domnul este cu tine, binecuvîntată Eşti Tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, că ai născut pe Mîntuitorul sufletelor noastre. Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuieşte-ne, pe noi. Amin”.

Read Full Post »

C

Catehumen – în Biserica Timpurie, o persoană care a trecut la crestinism, dar care nu a fost încă botezată. Catehumenii puteau participa la prima parte a Liturghiei (Liturghia Catehumenilor), după care trebuiau să părăsească biserica şi să aştepte afară.

Cina cea de taină – este ultima cină pe care a avut-o Domnul Hristos împreună cu ucenicii Săi înainte de Sfintele Sale Pătimiri. Joi seara, într-un foişor pregătit, Iisus s-a aşezat cu toţi ucenicii Săi ca să mănînce împreună ultima Cină de paşti, numită Cina cea de Taină. În timp ce mîncau ei, Iisus a luat pîinea, a frînt-o şi, dînd ucenicilor Săi, a zis: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu care se frînge pentru voi spre iertarea păcatelor”. Asemenea şi paharul, a mulţumit şi le-a dat din el la toţi, zicînd: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sîngele Meu al legii celei noi care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Mt. 26, 26-27).
Astfel Hristos le-a poruncit Apostolilor Săi şi urmaşilor lor să facă şi ei spre pomenirea Sa, ceea ce a făcut El la Cina cea de Taină.

Crucea.  Sfînta Cruce este instrumentul binecuvîntat al răscumpărării obşteşti şi individuale a oamenilor. Obiect de tortură şi de groază pentru păgîni şi evrei, Crucea a fost sfinţită prin sîngele dumnezeiesc scurs pe ea şi a devenit instrument de mîntuire, obiect de cinstire, semn distinctiv şi pricină de laudă pentru creştini.
Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, a. 787), completat apoi de sinodul local din Constantinopol de la 869, formulează oficial doctrina exactă a Bisericii în ceea ce priveşte cultul Sfintei Cruci şi al sfintelor icoane, precizînd că cinstirea dată icoanelor trebuie să fie egală cu cea dată Sfintei Evanghelii şi Sfintei Cruci.
Crucea poate avea mai multe înţelesuri:
1. material – obiectul, altarul pe care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu pentru mîntuirea noastră.
2. spiritual – greutăţile şi suferinţele pe care fiecare om trebuie să le poarte în viaţă.
3. simbolic – semnul Sfintei Cruci pe care creştinii îl fac cu mîna dreaptă.
Temeiurile cinstirii Sfintei Cruci:
1. Sfînta Cruce este Altarul de jertfă a Mîntuitorului Iisus Hristos.
2. Semnul biruinţei asupra morţii.
3. semn şi simbol al creştinilor.
Modalităţi de cinstire
• post miercurea şi vinerea, în zilele de sărbătoare închinate ei.
• Rugăciuni.
• Cîntări.
• Avînd-o la piept, în case.
• Însemnîndu-ne corect.
• Se aşează în biserici, pe vasele de cult, pe veşminte, în case, troiţe la răspîntii de drumuri.

Creştinismul – este religia celor care mărturisesc credinţa în Iisus Hristos, pe care-l recunosc şi-l cinstesc drept Fiu al lui Dumnezeu.
Creştinismul în întregime este cuprins într-un singur cuvînt – Hristos. Ce înseamnă aceasta? Aceasta este jertfa pe care a adus-o Domnul  pentru mîntuirea neamului omenesc. Prin luarea asupra Sa a întregii fiinţe umane, cu toată sricăciunea ei, cu toată schimonosirea care a venit asupra lui Adam, iar apoi a trecut asupra tuturor urmaşilor în urma ruperii lui de Dumnezeu. În aceasta constă, esenţa, deosebirea creştinismului de toate celelalte religii.

Cununie. Taina Cununiei sfinţeşte şi înalţă legătura naturală a căsătoriei, fiind un simbol al unirii duhovniceşti dintre Hristos şi Biserică (Ef. 5, 25-27).
Prin Taina Cununiei cei doi miri primesc harul lui Dumnezeu. Iubirea faţă de soţ şi naşterea de copii devin astfel expresie a iubirii faţă de Dumnezeu. Ea îi uneşte pe soţ şi soţie într-un singur duh, într-un singur trup, cununia le dă mirilor unitate în Hristos. Cînd Hristos este unitatea lor – atunci ea devine de nedezlegat, rezistă tuturor încercărilor şi prin încercări se întăreşte. Aceasta le dă imbold să se sprijine reciproc pe calea desăvîrşirii morale. Taina Cununiei stă la temelia virtuţiilor familiei creştine..

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: