Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Din istoria Bisericii stramoşeşti’ Category

Femeile mironosiţe sunt cele care L-au însoţit deseori pe Hristos în activitatea Sa pământească şi care au participat la ultimele evenimente din viaţa Lui: patimirile, răstignirea, moartea şi punerea în mormânt a Domnului. Tot ele sunt cele care au mers dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii la mormânt ca să ungă trupul Lui cu miresme. Iar pentru zelul lor au fost numite Mironosiţe (purtătoare de mir). Când au ajuns la mormântul Domnului, L-au întâlnit pe Hristos Înviat şi, fiind primele care au auzit vestea bună au spus-o mai întâi apostolilor, iar apoi tuturor oamenilor. După învaţătura Bisericii, femeile mironosiţe au devenit adevăraţi martori ai morţii şi Învierii slăvite a lui Iisus Hristos. De aceea, Biserica a stabilit cinstirea sfintelor femei mironosiţe în a doua duminică după Paşti. Această zi, cât şi săptămâna care urmează este sărbătoarea ortodoxă a tuturor femeilor. În această zi noi ne felicităm femeile apropiate – soţiile, mamele, surorile.

Cine au fost femeile mironosiţe?

Femeile mironosiţe slăvite de Biserică sunt: Maria Magdalena cea Întocmai cu Apostolii; Maria – mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosia; Salomeea; Ioana – soţia lui Huza, iconomul lui Irod; Maria şi Marta – surorile lui Lazăr; Maria lui Cleopa; Susana şi multe altele.

(mai mult…)

Read Full Post »

“Cuvântul S-a făcut trup, şi a S-a sălăşluit printre noi, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14)

Din adâncul istoriei pentru noi, creştinii, personalitatea istorică şi Dumnezeiască a lui Iisus Hristos ne-o dezvăluie cărţile biblice: Evanghelia, Faptele şi Epistolele Sfinţilor Apostoli. Însă, marile evenimente istorice, care au schimbat radical cursul istoriei, destinul omului şi a întregii lumi, precum au fost predica, moartea şi învierea Domnului, nu puteau rămâne neobservate de lumea păgână din acele vremuri. Deşi puţine, dar până la noi au ajuns mărturiile unor istorici din primele secole despre personalitatea istorică a lui Iisus Hristos şi despre primii creştini. În acest scurt articol vom trece în revistă câteva din scrierile istorice în care se face referire la persoana lui Iisus Hristos.

(mai mult…)

Read Full Post »

icoana1.jpg

Pentru un creştin ortodox icoana este un pod de întâlnire cu Dumnezeu şi cu sfinţii. Cinstim sfinţii de pe icoane şi nu obiectul, materia ce îi reprezintă. Icoana este şi ea o carte duhovnicească de învăţare a rugăciunii, o anexă la Sfânta Scriptură, care ni-i arată pe cei care au împlinit cuvântul Mântuitorului – pe sfinţi şi mucenici. (mai mult…)

Read Full Post »

teofan.jpgMarele iconograf din Evul Mediu a fost originar din Bizanţ, de unde şi i s-a tras supranumele Grecul (anii ’30 ai sec. al XIV-lea – 1415). Vine în Rusia la vârsta de 35-40 de ani. Pănă atunci Teofan reuşise să picteze patruzeci de biserici de piatră din Constantinopol, Halkidon şi Galata. Începe să picteze bisericile din Novgorod, apoi, peste vreo zece ani, se mută la Moscova, înfiinţează un atelier, îşi adună ucenici şi pictează trei biserici în Cremlin: Catedrala Bunei Vestiri, a Sfinţilor Arhangheli şi biserica Naşterii Maicii Domnului.

Read Full Post »

În secolele IV şi V, ştiinţa teologică şi literatura bisericească au atins cel mai mare grad de înflorire. În special sec. al IV-lea şi prima jum. a sec. al V-lea formează epoca de aur a literaturii creştine.

Cauzele care au contribuit la aceasta sunt, în primul rând, pacea de care s-a bucurat Biserica în urma Edictului de la Milan. Apoi autoritatea rodnică a celor două şcoli vestite, şcoala din Alexandria şi din Antiohia, (mai mult…)

Read Full Post »

schisma.jpg

Cele două popoare, grecii şi romanii, deosebiţi prin limbă, cultură şi civilizaţie, au ajuns în secolul al IX-lea să nu se mai înţeleagă. Chiar şi unitatea creştină era înţeleasă diferit de Apus şi de Răsărit: primatul papal – puterea şi autoritatea absolută a papei, acceptatea tezei despre purgatoriu, introducerea în Apus a messei romane, în locul Sfintei Liturghii ortodoxe etc. (mai mult…)

Read Full Post »

dionisie_ii_sobor.jpg

Al doilea Sinod Ecumenic

Puţin după anul 325, Sfânta Biserică a avut de luptat împotriva unei erezii în care căzuse episcopul Macedoniu din Constantinopol. Acesta învăţa nu numai că „Duhul Sfânt e mai mic decât Tatăl şi Fiul”, dar şi că „e o creatură şi o făptură făcută prin Fiul”. Macedoniu era înzestrat cu darul vorbirii alese şi de aceea a reuşit să-i câştige de partea sa pe mai mulţi creştini de seamă. Printre aceştia erau şi câţiva episcopi. (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: