Feeds:
Articole
Comentarii

Compune din literele din coş numele femeilor mironosiţe care au mers în duminica Învierii la mormântul Domnului.

 


Femeile mironosiţe sunt cele care L-au însoţit deseori pe Hristos în activitatea Sa pământească şi care au participat la ultimele evenimente din viaţa Lui: patimirile, răstignirea, moartea şi punerea în mormânt a Domnului. Tot ele sunt cele care au mers dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii la mormânt ca să ungă trupul Lui cu miresme. Iar pentru zelul lor au fost numite Mironosiţe (purtătoare de mir). Când au ajuns la mormântul Domnului, L-au întâlnit pe Hristos Înviat şi, fiind primele care au auzit vestea bună au spus-o mai întâi apostolilor, iar apoi tuturor oamenilor. După învaţătura Bisericii, femeile mironosiţe au devenit adevăraţi martori ai morţii şi Învierii slăvite a lui Iisus Hristos. De aceea, Biserica a stabilit cinstirea sfintelor femei mironosiţe în a doua duminică după Paşti. Această zi, cât şi săptămâna care urmează este sărbătoarea ortodoxă a tuturor femeilor. În această zi noi ne felicităm femeile apropiate – soţiile, mamele, surorile.

Cine au fost femeile mironosiţe?

Femeile mironosiţe slăvite de Biserică sunt: Maria Magdalena cea Întocmai cu Apostolii; Maria – mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosia; Salomeea; Ioana – soţia lui Huza, iconomul lui Irod; Maria şi Marta – surorile lui Lazăr; Maria lui Cleopa; Susana şi multe altele.

Citește în continuare »

“Cuvântul S-a făcut trup, şi a S-a sălăşluit printre noi, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14)

Din adâncul istoriei pentru noi, creştinii, personalitatea istorică şi Dumnezeiască a lui Iisus Hristos ne-o dezvăluie cărţile biblice: Evanghelia, Faptele şi Epistolele Sfinţilor Apostoli. Însă, marile evenimente istorice, care au schimbat radical cursul istoriei, destinul omului şi a întregii lumi, precum au fost predica, moartea şi învierea Domnului, nu puteau rămâne neobservate de lumea păgână din acele vremuri. Deşi puţine, dar până la noi au ajuns mărturiile unor istorici din primele secole despre personalitatea istorică a lui Iisus Hristos şi despre primii creştini. În acest scurt articol vom trece în revistă câteva din scrierile istorice în care se face referire la persoana lui Iisus Hristos.

Citește în continuare »

Printează şi dezleagă împreună cu prietenii sau părinţii integramele dedicate Învierii Domnului.

Arătările Domnului

1. S-a coborît din cer, a ridicat piatra de la uşa mormîntului, a răsturnat-o la pămînt şi a şezut deasupra ei.
2. În timp ce păzeau mormîntul, de frică, au căzut la pământ ca morţi.
3. Au mers la mormînt ca să ungă trupul lui Iisus cu miresme.
4. I-a vestit că Iisus a înviat şi le-a poruncit să ducă această veste ucenicilor Săi.
5. Ridicare din mormînt.

Citește în continuare »

E aproape miezul nopţii. Dublinul aţipeşte zgribulit în vălul răcoros al unei primăveri celtice. Încă două străzi şi am ajuns. Din depărtare biserica cu ferestre luminoase se aseamănă cu o corabie ce străbate lin largul nesfârşit al oceanului nocturn. Prin uşile larg deschise cuvintele din “Apostol” despică liniştea străzii. Deşi a mai rămas jumătate de oră până să înceapă slujba Învierii, biserica “Sfinţii Apostili Petru şi Pavel” deja e neîncăpătoare. Sute de ortodocşi, originari din spaţiul ex-sovietic aşteaptă cu freamăt în suflete primul din acest an salut pascal “Hristos a Înviat!” În acel moment fiecare dintre noi se simte acasă, noi – la Sadâc în Moldova, vecinii noştri ucraineni – în Severinovka, bulgarii, ruşii, letonii – la ei. Suntem diferiţi, fiecare cu destinul şi povara sa însă în ziua de Paşti pe toţi ne uneşte bucuria Învierii. Chiar dacă unii o dată în an păşesc pragul acestei biserici, bucuria pentru toţi este la fel de mare. Şi inima fiecăruia dintre noi răspunde fără ezitare: “Adevărat a Înviat!”

Citește în continuare »

1. Ce semnifică cuvântul „Paşte”?

2. Unde a fost sărbătorit Sfintele Paşti prima dată?

3. De ce Sfintele Paşti se sărbătoreşte în fiecare an în zile diferite?

4. De ce în tradiţia ortodoxă Sfintele Paşti este sărbătoarea cea mai importantă, în timp ce în Occident se sărbătoreşte mai mult Naşterea Domnului?

5. Cum şi cît timp se sărbătoresc Sfintele Paşti?

6. De unde provine pasca, cozonacul şi de ce de Paşti se coc şi se sfinţesc anume acestea?

7. Ce se cuvine să facem în zilele de Paşti?

Citește în continuare »

Dragi prieteni, Hristos a Înviat!

În aceste zile când totul este plin de lumină, de bucurie, de primăvară, vrem să ne împărtăşim bucuria şi să vă felicităm din tot sufletul cu marea sărbătoare a Învierii Domnului! Fie ca Hristos Cel Înviat să înmulţească în noi dragostea faţă de El, dar şi faţă de aproapele, să ne dea curaj duvovnicesc, să ne întărească credinţa şi să menţină nestinsă în inimile noastre flacăra bucuriei pascale.

În această lume există doar un singur oraş, denumirea căruia oamenii de pretutindeni o pronunţă cu pietate. Pe hărţile vechi acesta este reprezentat în centrul lumii, iar astăzi e cel mai sfânt loc pentru creştini. Vorbim despre Ierusalim, locul unde s-a înfăptuit jertfa lui Iisus Hristos pentru mântuirea noastră. Cred că fiecare dintre noi ar dori măcar o dată în viaţă să meargă la Ierusalim şi să se închine la locurile sfinte. Dar până atunci să mergem împreună cu preotul Constantin Parhomenko într-un pelerinaj virtual pe drumul parcurs de Hristos în ziua răstignirii.

Citește în continuare »

Feriţi-vă de oamenii nerecunoscători! Dacă vedeţi un om nemulţumitor, rugaţi-vă pentru el fără ca să-l judecaţi. Părinţilor, educaţi-vă copiii să fie recunoscători şi mulţumitori! Aceste calităţi sunt cele mai importante pe care trebuie să le cultivaţi la copii. Educaţi în copii credinţa şi recunoştinţa, iar toate celalte cunoştinţe – se vor adăuga. Iar dacă credeţi că recunoştinţa de la sine va răsări şi rodi în inima copiilor voştri, să ştiţi că vă înşelaţi amarnic: diavolul nu va sta cu mâinile în jos, ci se va strădui să semene nerecunoştinţa diavolească în inimile copiilor, căci el însuşi, este nerecunoscător faţă de Dumnezeu. Şi atunci voi, părinţilor, veţi culege roadele nepăsării voastre şi roadele celui mai îngrozitor viciu – al nemulţumirii, din cauza căruia singuri veţi suferi şi vă veţi înspăimânta. Şi doar după multe şi grele încercări, copiii voştri vor conştientiza greşelile comise.

Citește în continuare »

Ouă brodate

Lucrările manuale făcute cu multă muncă şi migală au impresionat întotdeauna. Însă brodatul pe coajă de ou este de-a dreptul surprinzător. Dacă v-am intrigat, vedeţi în continuare reţeta acestei uimitoare decoraţiuni pascale.

Avem nevoie de:

– ouă crude;
– maşină de găurit cu burghiu foarte subţire;
– ace lungi şi subţiri;
– foarfece;
– aţă colorată pentru broderie;
– o schiţă a ornamentului;
– multă răbdare şi aptitudini pentru lucrul migălos.

Citește în continuare »

Într-o zi doi pescari au prins nişte peşte şi s-au apucat să-l gătească la prânz. La un moment dat între ei s-a aprins o gâlceavă… Unul zice: „Peştele va fi mai gustos dacă îl vom coace pe jăratec!” Iar celălalt: „Ba nu, va fi mai gustos dacă îl vom prăji cu ceapă şi ulei!” Tocmai atunci trecea pe alături un ţăran care îi uzi şi le zise: „Aşteptaţi să flămânziţi până deseară. Atunci peştele va fi şi mai gustos!”

Postul este preţios nu pentru că înfometează, ci pentru că aduce pocăinţă:

Gustoasă e orice mâncare de post, 
Iar fără post – mâncarea gustoasă e fără rost.   

Majoritatea părinţilor de astăzi fac parte din generaţia care n-a postit în copilăria lor. În lipsa unei experienţe timpurii de postire fireşte că ei se întreabă de ce trebuie să postească şi copiii, ce folos au micuţii lor de la post şi dacă e admis să-i alinte cu tort de post sau cu salam vegetal, cum să sărbătorească zilele de naştere ale copiilor care întotdeauna cad în Postul Mare şi cum să se alimenteze un elev dacă la cantina şcolară nu se dă mâncare de post? La aceste întrebări a răspuns părintele Marcel Dodu din Sângerei, tată a şase copii.

Citește în continuare »

– Cumpără-mi, cumpără-mi, te rog! Vreau jucăria asta!– îşi sâcâia mama un copilaş mofturos, ce nu-şi putea lua privirea de la o vitrină de magazin.
Mama răbdă cât răbdă nazurile copilului, până nu mai rezistă şi-n cele din urmă îi cumpără jucăria. S-au întors acasă cu o jucărie nouă. Copilaşul s-a jucat cu ea, iar când s-a plictisit, a  aruncat-o într-un colţ, unde se înălţa un adevărat munte de jucării obţinute prin „cumpără-mi, cumpără-mi, te rog”.

Citește în continuare »

Printează şi dezleagă împreună cu prietenii sau părinţii integramele dedicate perioadei Postului Mare.

Citește în continuare »

Pentru toţi creştinii ortodocşi Postul Mare este perioada pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti. Putem oare vorbi despre pocăinţă, gândindu-ne la copii? Cred că nu doar putem, dar chiar trebuie, deoarece sentimentul vinovăţiei are un rol foarte important în dezvoltarea psihică a copilului şi de multe ori nu unul sănătos şi folositor. Sentimentul apăsător de vinovăţie este altceva decât pocăinţa pentru o faptă urâtă conştientizată. Observăm aceasta şi la adulţi. Copiii, neîndoielnic, trăiesc adesea un sentiment de vinovăţie chinuitor şi dăunător sufletelor lor fragile.

Citește în continuare »

Bunul meu prieten, aş vrea să-ţi ajut să te pregăteşti de spovedanie, să-ţi aminteşti mai bine cu ce-ai greşit, ce păcate ai putut să faci. În continuare voi enumera o listă de păcate, iar tu gândeşte-te bine şi dacă recunoşti printre acestea vreunul, ţine-l minte sau notează-l pe o foaie. Mărturiseşte-ţi păcatele şi decide-te cu fermitate să nu le mai repeţi. Aşadar, ascultă:

Citește în continuare »

1. Explicarea temei în ritm monoton sau accelerat;
2. Explicarea momentelor cheie ale lecţiei cu privirea în jos;
3.  Dezorganizarea lecţiei. Învăţătorul caută în permanenţă ceva;
4. Uniformitatea acţiunilor la lecţie;
5.  Lipsa dinamismului la lecţie şi a colaborării dintre învăţător şi elevi;
6.  Învăţătorul îi percepe pe elevi în sens general şi nu ca personalităţi;
7. În cadrul orelor de religie lipseşte îndemnul la rugăciune, milostenie, jertfire, iubire, smerenie ş.a.;
8. Utilizarea cuvintelor interzise (întotdeauna întârzii, întotdeauna uiţi, vorbeşti permanent, nimic nu reuşeşti ş.a.);
9.  Profesorul nu apreciază elevii pe parcursul lecţiei;

Citește în continuare »

Potrivit datelor Ministerului de Interne din ianuarie 2012, numai în municipiul Chişinău sunt aproximativ 4 500 de persoane fără adăpost. Aceştia au nevoie de hrană, adăpost şi mai ales de înţelegere şi ajutor adevărat din partea societăţii. Fiecare dintre noi poate schimba viaţa acestor sărmani printr-o atitudine de respect şi dragoste faţă de ei. Trebuie doar să vrem. Iar mijloacele şi soluţiile le găsim chiar în preajma noastră.

Citește în continuare »

Într-o zi, un celebru scriitor rus, care avea obiceiul de a nu umbla cu banii la el, întâlni un cerşetor, care-i întinse mâna, cerându-i de pomană. Scriitorul care avea o inimă bună căută prin buzunare, scotoci peste tot, dar nu găsi niciun ban.
Atunci îi întinse mâna cerşetorului şi zise:
– Iată, dragul meu, nu am nici un ban la mine, dar cu toată dragostea îţi dau o mână caldă.
Cerşetorul plin de  recunoştinţă îi strânse mâna şi-i răspunse: „Mulţumesc, domnule!… Nimeni până la dumneavoastră nu mi-a dat o pomană atât de frumoasă”.

%d blogeri au apreciat: