Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Vistieria inimii’ Category

E aproape miezul nopţii. Dublinul aţipeşte zgribulit în vălul răcoros al unei primăveri celtice. Încă două străzi şi am ajuns. Din depărtare biserica cu ferestre luminoase se aseamănă cu o corabie ce străbate lin largul nesfârşit al oceanului nocturn. Prin uşile larg deschise cuvintele din “Apostol” despică liniştea străzii. Deşi a mai rămas jumătate de oră până să înceapă slujba Învierii, biserica “Sfinţii Apostili Petru şi Pavel” deja e neîncăpătoare. Sute de ortodocşi, originari din spaţiul ex-sovietic aşteaptă cu freamăt în suflete primul din acest an salut pascal “Hristos a Înviat!” În acel moment fiecare dintre noi se simte acasă, noi – la Sadâc în Moldova, vecinii noştri ucraineni – în Severinovka, bulgarii, ruşii, letonii – la ei. Suntem diferiţi, fiecare cu destinul şi povara sa însă în ziua de Paşti pe toţi ne uneşte bucuria Învierii. Chiar dacă unii o dată în an păşesc pragul acestei biserici, bucuria pentru toţi este la fel de mare. Şi inima fiecăruia dintre noi răspunde fără ezitare: “Adevărat a Înviat!”

(mai mult…)

Read Full Post »

1. Ce semnifică cuvântul „Paşte”?

2. Unde a fost sărbătorit Sfintele Paşti prima dată?

3. De ce Sfintele Paşti se sărbătoreşte în fiecare an în zile diferite?

4. De ce în tradiţia ortodoxă Sfintele Paşti este sărbătoarea cea mai importantă, în timp ce în Occident se sărbătoreşte mai mult Naşterea Domnului?

5. Cum şi cît timp se sărbătoresc Sfintele Paşti?

6. De unde provine pasca, cozonacul şi de ce de Paşti se coc şi se sfinţesc anume acestea?

7. Ce se cuvine să facem în zilele de Paşti?

(mai mult…)

Read Full Post »

Dragi prieteni, Hristos a Înviat!

În aceste zile când totul este plin de lumină, de bucurie, de primăvară, vrem să ne împărtăşim bucuria şi să vă felicităm din tot sufletul cu marea sărbătoare a Învierii Domnului! Fie ca Hristos Cel Înviat să înmulţească în noi dragostea faţă de El, dar şi faţă de aproapele, să ne dea curaj duvovnicesc, să ne întărească credinţa şi să menţină nestinsă în inimile noastre flacăra bucuriei pascale.

Read Full Post »

În această lume există doar un singur oraş, denumirea căruia oamenii de pretutindeni o pronunţă cu pietate. Pe hărţile vechi acesta este reprezentat în centrul lumii, iar astăzi e cel mai sfânt loc pentru creştini. Vorbim despre Ierusalim, locul unde s-a înfăptuit jertfa lui Iisus Hristos pentru mântuirea noastră. Cred că fiecare dintre noi ar dori măcar o dată în viaţă să meargă la Ierusalim şi să se închine la locurile sfinte. Dar până atunci să mergem împreună cu preotul Constantin Parhomenko într-un pelerinaj virtual pe drumul parcurs de Hristos în ziua răstignirii.

(mai mult…)

Read Full Post »

Feriţi-vă de oamenii nerecunoscători! Dacă vedeţi un om nemulţumitor, rugaţi-vă pentru el fără ca să-l judecaţi. Părinţilor, educaţi-vă copiii să fie recunoscători şi mulţumitori! Aceste calităţi sunt cele mai importante pe care trebuie să le cultivaţi la copii. Educaţi în copii credinţa şi recunoştinţa, iar toate celalte cunoştinţe – se vor adăuga. Iar dacă credeţi că recunoştinţa de la sine va răsări şi rodi în inima copiilor voştri, să ştiţi că vă înşelaţi amarnic: diavolul nu va sta cu mâinile în jos, ci se va strădui să semene nerecunoştinţa diavolească în inimile copiilor, căci el însuşi, este nerecunoscător faţă de Dumnezeu. Şi atunci voi, părinţilor, veţi culege roadele nepăsării voastre şi roadele celui mai îngrozitor viciu – al nemulţumirii, din cauza căruia singuri veţi suferi şi vă veţi înspăimânta. Şi doar după multe şi grele încercări, copiii voştri vor conştientiza greşelile comise.

(mai mult…)

Read Full Post »

Într-o zi doi pescari au prins nişte peşte şi s-au apucat să-l gătească la prânz. La un moment dat între ei s-a aprins o gâlceavă… Unul zice: „Peştele va fi mai gustos dacă îl vom coace pe jăratec!” Iar celălalt: „Ba nu, va fi mai gustos dacă îl vom prăji cu ceapă şi ulei!” Tocmai atunci trecea pe alături un ţăran care îi uzi şi le zise: „Aşteptaţi să flămânziţi până deseară. Atunci peştele va fi şi mai gustos!”

Postul este preţios nu pentru că înfometează, ci pentru că aduce pocăinţă:

Gustoasă e orice mâncare de post, 
Iar fără post – mâncarea gustoasă e fără rost.   

Read Full Post »

Majoritatea părinţilor de astăzi fac parte din generaţia care n-a postit în copilăria lor. În lipsa unei experienţe timpurii de postire fireşte că ei se întreabă de ce trebuie să postească şi copiii, ce folos au micuţii lor de la post şi dacă e admis să-i alinte cu tort de post sau cu salam vegetal, cum să sărbătorească zilele de naştere ale copiilor care întotdeauna cad în Postul Mare şi cum să se alimenteze un elev dacă la cantina şcolară nu se dă mâncare de post? La aceste întrebări a răspuns părintele Marcel Dodu din Sângerei, tată a şase copii.

(mai mult…)

Read Full Post »

– Cumpără-mi, cumpără-mi, te rog! Vreau jucăria asta!– îşi sâcâia mama un copilaş mofturos, ce nu-şi putea lua privirea de la o vitrină de magazin.
Mama răbdă cât răbdă nazurile copilului, până nu mai rezistă şi-n cele din urmă îi cumpără jucăria. S-au întors acasă cu o jucărie nouă. Copilaşul s-a jucat cu ea, iar când s-a plictisit, a  aruncat-o într-un colţ, unde se înălţa un adevărat munte de jucării obţinute prin „cumpără-mi, cumpără-mi, te rog”.

(mai mult…)

Read Full Post »

Pentru toţi creştinii ortodocşi Postul Mare este perioada pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti. Putem oare vorbi despre pocăinţă, gândindu-ne la copii? Cred că nu doar putem, dar chiar trebuie, deoarece sentimentul vinovăţiei are un rol foarte important în dezvoltarea psihică a copilului şi de multe ori nu unul sănătos şi folositor. Sentimentul apăsător de vinovăţie este altceva decât pocăinţa pentru o faptă urâtă conştientizată. Observăm aceasta şi la adulţi. Copiii, neîndoielnic, trăiesc adesea un sentiment de vinovăţie chinuitor şi dăunător sufletelor lor fragile.

(mai mult…)

Read Full Post »

Bunul meu prieten, aş vrea să-ţi ajut să te pregăteşti de spovedanie, să-ţi aminteşti mai bine cu ce-ai greşit, ce păcate ai putut să faci. În continuare voi enumera o listă de păcate, iar tu gândeşte-te bine şi dacă recunoşti printre acestea vreunul, ţine-l minte sau notează-l pe o foaie. Mărturiseşte-ţi păcatele şi decide-te cu fermitate să nu le mai repeţi. Aşadar, ascultă:

(mai mult…)

Read Full Post »

Potrivit datelor Ministerului de Interne din ianuarie 2012, numai în municipiul Chişinău sunt aproximativ 4 500 de persoane fără adăpost. Aceştia au nevoie de hrană, adăpost şi mai ales de înţelegere şi ajutor adevărat din partea societăţii. Fiecare dintre noi poate schimba viaţa acestor sărmani printr-o atitudine de respect şi dragoste faţă de ei. Trebuie doar să vrem. Iar mijloacele şi soluţiile le găsim chiar în preajma noastră.

(mai mult…)

Read Full Post »

Într-o zi, un celebru scriitor rus, care avea obiceiul de a nu umbla cu banii la el, întâlni un cerşetor, care-i întinse mâna, cerându-i de pomană. Scriitorul care avea o inimă bună căută prin buzunare, scotoci peste tot, dar nu găsi niciun ban.
Atunci îi întinse mâna cerşetorului şi zise:
– Iată, dragul meu, nu am nici un ban la mine, dar cu toată dragostea îţi dau o mână caldă.
Cerşetorul plin de  recunoştinţă îi strânse mâna şi-i răspunse: „Mulţumesc, domnule!… Nimeni până la dumneavoastră nu mi-a dat o pomană atât de frumoasă”.

Read Full Post »

Cum este corect să ne adresăm părinților noştri: tu, matale, dumneata?

(mai mult…)

Read Full Post »

Iartă-mă!

Cinul iertării

Dragă prietene, astăzi este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. În această zi noi ne cerem iertare unii de la alţii  –  copiii de la părinţi, de la colegi, prieteni, iar părinţii de la copii, de la părinţii lor şi de la toţi apropiaţii. Însă a cere iertare de la apropiaţi e puţin. Mai trebuie să ceri iertare şi de la Dumnezeu, zicând: «Iartă-mă, Doamne, sunt vinovat, mă voi strădui să mă îndreptez, ajută-mi să devin mai bun». De ce trebuie să-L iubeşti pe Dumnezeu, să lupţi cu păcatele şi cine ne va lăuda pentru asta, aflaţi de la pr. Mihail Şpoleanski în acest fragment de povestire.   

(mai mult…)

Read Full Post »

De la Cuviosul Antonie de la Optina:

Desigur, ne-ar fi plăcut mai tare să ajungem în prealuminatul rai, întorcându-ne burta săturată de pe o perină moale pe alta. Însă cărăruşa într-acolo porneşte de la rădăcina Crucii, căci Împărăţia lui Dumnezeu se dobândeşte nu printr-o durere, nici prin două, ci prin nenumărate dureri! Şi vouă,  şi mie ne place liniştitea însă cei ce sunt ai lui Hristos îşi răstignesc trupul încărcat de patimi şi pofte. Noi, însă, cu toţii suntem tare slabi şi neputincioşi şi ne gândim cu groază la răstignire, la cuiele de fier şi la suliţe! De aceea trebuie să răbdăm, în numele Domnului, măcar o privire urâtă în partea noastră, măcar o găzduire rece sau un refuz a cererii noastre şi să începem răstignirea noastră de la cele mai de jos trepte şi aşa încet-încet, după mila Domnului, ne vom târî şi noi în urma marilor martiri în Împărăţia Cerurilor!

(mai mult…)

Read Full Post »

Tabloul reprezintă o imagine artistică, este un produs al fanteziei pictorului, o formă originală de expresie a propriei viziuni asupra unui obiect sau fenomen. Pe când icoana este o revelaţie a lui Dumnezeu, redată de iconograf prin limbajul liniilor şi al culorilor. Concepţia despre lume a iconografului este şi concepţia Bisericii. Icoana este atemporală, în afara curentelor artistice, fiind în această lume simbolul unei alte existenţe.

(mai mult…)

Read Full Post »

De la Cuv. Isidor Pelusiotul (sec. al V-lea):

Trebuie, dragă prietene, să avem un suflet milostiv. Cine va avea în sine acest izvor al milostivirii, acela va dărui doar binele. Dacă va fi bogat, va împărţi banii cu cel nevoiaş, iar de va întâlni un necăjit – va plânge împreună cu el, iar de va cunoaşte un sărman îi va întinde o mână de ajutor şi aşa va trata cu atenţie pe oricine are nevoie de el.

(mai mult…)

Read Full Post »

În acea zi în pridvorul templului din Ierusalim se înghesuia o mulţime de vânzători de porumbei şi animale de jertfă. La intrare aştepta un bătrân înalt şi cărunt de ani. Ochii lui plini de o tainică aşteptare priveau spre intrarea în templu, când pe scări se ivi o Femeie tânără, cu un chip luminos şi senin de maică. Ea îşi strângea la piept cu dragoste Pruncul. Se apropie de tarabele negustorilor şi cumpără o simplă „jertfă a săracilor” – doi porumbei. Pe atunci iudeii aveau o lege, potrivit căreia orice fiu întâi născut trebuia să fie adus la templu de părinţi şi închinat Domnului. Acest ritual prevedea aducerea unei jertfe: cei bogaţi aduceau un mieluţ, iar cei săraci – doi porumbei tineri sau o pereche de turturele. Porumbeii se vindeau lângă templu şi erau ieftini, de aceea putea să-i cumpere orice sărac.

(mai mult…)

Read Full Post »

Pentru cei care deja se gândesc să-şi dedice timpul slujirii aproapelui, însă nu ştiu cum să înceapă şi ce anume ar putea să facă, noi le propunem câteva idei de fapte de caritate foarte simple şi accesibile. Cel mai bine este dacă acţiunea de caritate va fi organizată împreună cu dirigintele clasei, directorul şcolii, părinţii sau într-un grup de colegi.

(mai mult…)

Read Full Post »

Într-o noapte o femeie avu un vis ciudat, de parcă vânzător la magazin era Însuşi Dumnezeu.
– Doamne, Tu eşti? – întrebă cu bucurie femeia.
– Da, Eu sunt! – îi răspunse Domnul.
– Ce pot cumpăra de la Tine? – Îl întrebă ea.
– De la Mine poţi cumpăra orice – Îi fusese răspunsul.
– Dacă e aşa, atunci dă-mi, te rog, sănătate, fericire, succes şi mulţi bani.
Domnul îi zâmbi binevoitor şi se duse să-i aducă produsele comandate. În scurt timp El se întoarse cu o cutiuţă în mână.
– Asta e tot? – exclamă mirată şi dezamăgită femeia.
– Da, asta e tot – îi răspunse Domnul – oare n-ai ştiut că la magazinul meu se vând doar seminţe?

(După Paisie Aghioritul, Lupta duhovnicească, vol. IV)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: