În Biserica Ortodoxă există tradiţia de a cinsti a doua zi după sărbătorile mari împărăteşti sfântul care în cel mai apropiat mod a participat la acel sfânt eveniment pentru istoria Bisericii. Astfel, a doua zi după Botezul Domnului, Biserica îl sărbătoreşte pe acel care a pus mâinile pe capul Mântuitorului şi L-a botezat. Sfântul Prooroc şi Botezătorul Domnului Ioan este unul dintre marii proroci de la care începe istoria Noului Testament. El a mărturisit despre venirea în lume a Mântuitorului, Fiului lui Dumnezeu Cel Întâi Născut Care a luat trup omenesc. Sfântul Prooroc s-a învrednicit de a-L boteza în apele Iordanului şi a mărturisit arăratea Sfintei Treimi în ziua Botezului Domnului. Fiind ruda Domnului după mamă, fiul cuvioşilor Zaharia şi Elizabeta, Înaintemergătorul Domnului s-a născut cu şase luni înainte de Iisus Hristos.
Arhanghelul Gavriil a vestit naşterea sa, descoperindu-i tatălui său în templu că acesta va avea un fiu. Fiind un dar al lui Dumnezeu pentru rugăciunile părinţilor săi, încă din pruncie Ioan avea harul Duhului Sfânt. Crescând mai mare a plecat în pustie şi se pregătea de slujire în post aspru şi rugăciune. La vârsta de 30 de ani Sfântul Ioan a ieşit în lume să predice poporului pocăinţa. Venind la Iordan, pregătea prin predica sa poporul de primirea Mântuitorului lumii. După cum găsim în cântările bisericeşti, Sfântul Ioan era “steaua luminoasă de dimineaţă“, care prin strălucirea ei le întrecea pe celelalte stele şi prevestea dimineaţa sfântă, luminată de Soarele duhovnicesc – Hristos. Botezându-L pe Mielul fără de păcat al lui Dumnezeu, Sfântul Ioan în curând muri muceniceşte, fiind decapitat după porunca regelui Irod.
Lasă un răspuns