De la Cuv. Isidor Pelusiotul (sec. al V-lea):
Trebuie, dragă prietene, să avem un suflet milostiv. Cine va avea în sine acest izvor al milostivirii, acela va dărui doar binele. Dacă va fi bogat, va împărţi banii cu cel nevoiaş, iar de va întâlni un necăjit – va plânge împreună cu el, iar de va cunoaşte un sărman îi va întinde o mână de ajutor şi aşa va trata cu atenţie pe oricine are nevoie de el.
De la Cuviosul Ambrozie de la Optina (1812-1891):
Cine are inima rea nu trebuie să deznădăjduiască, căci cu ajutorul lui Dumnezeu îşi poate îndrepta inima. Trebuie doar să fie atent la comportamentul său şi să nu piardă nici un prilej de a fi de folos aproapelui.
De la Cuviosul Antonie cel Mare (251-355):
Nu poţi deveni deodată bun şi înţelept. Aşa devii numai cu timpul, cugetînd şi trăind o anumită experienţă, trecînd prin nevoinţă îndelungată şi mai ales rîvnind din tot sufletul numai binele. Omul niciodată nu poate fi bun cu adevărat, dacă în el nu se va sălăşlui Dumnezeu.
De la Cuviosul Tihon Zadonski (1724-1783):
Îndreptează-ţi dar inima şi voinţa şi vei fi bun şi faptele tale vor fi bune, căci cele dinăuntru sînt începutul celor exterioare. Atunci cînd în inimă nu va fi răutate, nici în fapte nu va fi. Mîinile rele nu vor face şi nici picioarele spre rele nu te vor duce, limba şi buzele nu vor spune răutăţi, urechile – răutăţi nu vor asculta, ochii – la cele rele nu vor privi, dacă inima nu va voi, aşa cum apa curată curge numai dintr-un izvor care este curat. Fără o inimă bună nici fapte bune nu vei săvîrşi, aşa cum dintr-un izvor murdar poate curge numai apă murdară şi urît mirositoare.
