În acea zi în pridvorul templului din Ierusalim se înghesuia o mulţime de vânzători de porumbei şi animale de jertfă. La intrare aştepta un bătrân înalt şi cărunt de ani. Ochii lui plini de o tainică aşteptare priveau spre intrarea în templu, când pe scări se ivi o Femeie tânără, cu un chip luminos şi senin de maică. Ea îşi strângea la piept cu dragoste Pruncul. Se apropie de tarabele negustorilor şi cumpără o simplă „jertfă a săracilor” – doi porumbei. Pe atunci iudeii aveau o lege, potrivit căreia orice fiu întâi născut trebuia să fie adus la templu de părinţi şi închinat Domnului. Acest ritual prevedea aducerea unei jertfe: cei bogaţi aduceau un mieluţ, iar cei săraci – doi porumbei tineri sau o pereche de turturele. Porumbeii se vindeau lângă templu şi erau ieftini, de aceea putea să-i cumpere orice sărac.
Tânăra femeie, după cum aţi înţeles deja, era Fecioara Maria, ţinând în braţe Pruncul şi jertfa, se apropie de locul unde femeile îşi aşteptau rândul ca să dea Copilul preotul pentru a fi închinat lui Dumnezeu. Dar spre mirarea tuturor arhiereul se spropie de ea şi o conduse la locul fecioarelor. Cărturarii începură a murmura, iar arhiereul i-a liniştit, spunându-le că aşa se săvârşeşte voia lui Dumnezeu: „Aici e o taină mai presus de mintea mea. Această Femeie este Fecioară curată!” Cărturarii au încetat, căci mai mult decât cuvintele arhiereului, i-a copleşit măreţia nemaipomenită a Maicii şi a Pruncului, pe care o simţeau cu sufletul lor. Chipul Maicii şi al Pruncului străluceau de o sfântă lumină ce străbătea din interiorul lor. Această lumină nevăzută era percepută de cei curaţi cu inima ca o revelaţie.
Aici, la templu se aflau doi oameni, vrednici de a-L vedea pe Domnul. Şi ei L-au văzut. Aceştia erau doi bătrâni cuvioşi – Simenon şi Ana, care de dimineaţă aşteptau cu freamăt în suflet un eveniment deosebit. Bătrânul Simenon se apropie de Fecioara Maria, luă Pruncul şi slăvindu-L pe Dumnezeu, zise: „Acum Stăpâne după cum ai promis, dă-mi să mor în pace pentru că am văzut Mântuitorul Care L-ai trimis pentru mântuirea tuturor oamenilor, pe Cel Care îi va învăţa pe păgâni şi va proslăvi poporul lui Israel”. Apoi se adresă către Maica Domnului şi cu tristeţe, îi spuse prooroceşte: „Anume despre acest Prunc se va vorbi foarte mult: unii vor crede în El şi se vor mântui, iar alţii se vor sminti şi vor pieri. Iar tu Preacurată Maică vei suferi aşa de parcă ţie însuţi ţi-ar fi străpuns inima cu sabia”.
Ana era o văduvă bătrână de optzeci şi patru de ani, care fusese căsătorită doar şapte ani, iar după moartea soţului postea, se ruga mult şi tot timpul se afla pe lângă timpul, mai că trăia acolo, atât de mult îi plăcea să se roage lui Dumnezeu. Pentru evlavia şi credinţa ei Domnul i-a dat darul prorocirii: El îi descoperea viitorul. Ana s-a apropiat şi ea ca să-L slăvească pe Domnul.
De atunci acest eveniment, copii, a rămas în istoria Bisericii, fiind denumit Întâmpinarea Domnului. În această zi noi comemorăm evenimentul la care dreptul Simeon şi prorociţa Ana L-au întâmpinat pe Pruncul Hristos în templul din Ierusalim.
Notă: Ce sunt sărbătorile ortodoxe? Sarbatorile ortodoxe sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu, a Maicii Domnului sau a sfinţilor. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea că noi, creştinii, mergem la biserică pentru a lua parte la slujba dumnezeiască prin care prăznuim sărbătorile. Sărbătoarea săptămânală a creştinilor este Duminica, instituită în amintirea şi slăvirea Învierii Domnului.
Cea mai importantã sãrbãtoare creştinã este Învierea Domnului, care se mai numeşte şi Sfintele Paşti. sarbatorile din cursul anului bisericesc?
După însemnătătea lor, sărbătorile sunt de două feluri, şi anume: sărbători domneşti, instituite în cinstea şi spre slãvirea Domnului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Sale Maici şi Sărbători ale Sfinţilor mai aleşi (St. Marele Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, Sf. Marele Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei ş.a. Majoritatea lor se sãrbãtoresc în fiecare an în aceeaşi zi. De aceea se numesc sãrbãtori cu datã fixã. Asemenea sãrbãtori sunt nouã: Naşterea Nãscãtoarei de Dumnezeu (21 septembrie); Înãlţarea Sfintei Cruci (27 septembrie); Intrarea Maicii Domnului în Bisericã (4 decembrie); Naşterea Domnului (7 ianuarie); Botezul Domnului (19 ianuarie); Întâmpinarea Domnului (15 februarie); Bunavestire (7 aprilie); Schimbarea la Faţã (19 august); Adormirea Maicii Domnului (28 august).
Data celorlalte sãrbãtori depinde de ziua Paştelui.
