Dragă prietene, aici poti salva fişierul PDF al unei cărţi de rugăciuni pentru copii. Decupează paginile din machetă şi capsează-le sau coase-le cu aţă. Noi vă dorim mult spor în tot lucrul bun şi dragoste pentru aproapele. Fi-ţi buni, ascultători şi bucuraţi-vă părinţii!
Tâlcuire la
Rugăciunea începătoare
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.
Copii, mai ţineţi minte cum ne-a poruncit Domnul să-L numim? Adevărat, El ne-a poruncit să-L numim Tată, ceea ce înseamnă că noi suntem fiii Lui de Care trebuie să ascultăm. Dacă vom fi copii cuminţi şi ascultători, Tatăl nostru Cel Ceresc ne va ajuta în toate, tot aşa cum ne ajută şi părinţii noştri. Iar dacă vom fi neascultători, atunci Domnul nu ne va da acele mile pe care le cerem în rugăciune, nu ne va îndeplini dorinţele. Pentru aceasta în prima rugăciune adresată lui Dumnezeu, noi ne exprimăm dorinţa de a face în numele, adică întru slava, cinstea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Cel întreit în Persoane.
Sfânta Biserică a instituit ca această rugăciune să se rostească la începutul tuturor rugăciunilor, înainte de orice lucru. Spunând această rugăciune, copii, trebuie să ne facem semnul sfintei cruci, arătând prin aceasta că o rostim cu multă credinţă în Unul Dumnezeu Cel întreit în Persoane, că avem o mare evlavie faţă de patimile de pe cruce ale Mântuitorului şi o sinceră dorinţă de a împlini toate poruncile Lui.
„Amin” înseamnă „cu adevărat, aşa este”. Încheind rugăciunea cu acest cuvânt, avem în vedere că ne-am rugat cu credinţă Domnului nevăzut. Cuvântul „amin” se întâlneşte foarte frecvent la sfârşitul rugăciunilor anume pentru a aminti omului că rugăciunea lui va fi auzită de Dumnezeu numai dacă o va rosti cu credinţă în Cel, pe Care nu-L vede, dar Care, fiind Atotputernic, vede inima fiecăruia dintre noi.
Şi dacă nu ne rugăm
Gîndeşte şi tu: cînd oamenii încetează să mai vorbească între ei? Atunci cînd se ceartă. „Eu nu mai vorbesc cu el” înseamnă „eu nu mai sînt prieten cu el” şi chiar „nu-l mai suport”. Şi dacă nu ne rugăm, adică nu vorbim cu Dumnezeu, înseamnă că nu mai prietenim cu El şi nu-L mai iubim. Dar se ştie că pe cine iubeşti cu acela vreai să te întîlneşti…
Mulţi, foarte mulţi oameni s-ar părea că ştiu despre existenţa lui Dumnezeu, însă nu-L iubesc. Rudele, prietenii – iată-i aici, alături, iar Dumnezeu, desigur există, însă undeva departe, în Ceruri, dar numai nu în viaţa mea…
Asta se explică şi prin faptul că Dumnezeu nu cheamă pe nimeni la Sine cu forţa, împotriva voinţei sale. De aceea omul poate şi să iute de El, să se îndepărteze de El. Dumnezeu însă continuă să ne iubească pe fiecare, cu o dragoste despre care nici nu ne putem imagina. Şi oricine se îndreaptă către El, Îi va simţi dragostea. Pentru aceasta mai e nevoie de ceva: oferiţi-I un loc în viaţa voastră, chemaţi-L şi încercaţi să-L auziţi. Aceasta înseamnă rugăciune.
